București, pe Comanita nr.9
Cindy Pittens, improvizatoarea olandeză care ne-a onorat cu prezența și cu atelierele ei de improvizație profund transformatoare aici la Improteca, spune că improvizația este pentru toți cei care doresc să se distreze împreună cu alții, dar este și pentru cei dispuși să își depășească fricile. Citiți în continuare a doua parte a unui interviu detaliat despre parcursul ei ca improvizatoare și despre ceea ce poate determina pe cineva să înceapă să facă improvizație și să renunțe la control.
Daniela Stoican: Cindy, ne poți spune puțin despre trecutul tău și cum ai început cu improvizația?
Cindy Pittens: “Am lucrat ca asistent social, mi-am luat licența în asistență socială și imediat după aceea am urmat doi ani și jumătate de școală de teatru – a fost mai ales vorba de comedie – între 24 și 26 de ani – și acolo am urmat cursuri de improvizație. Nu improvizație de formă scurtă, ci improvizație teatrală și despre cum să folosești improvizația ca instrument pentru a face teatru sau pentru a crea personaje, mai degrabă decât ca o formă de sine stătătoare pe scenă.”
DS: Și ai făcut improvizație de atunci și până în prezent încontinuu?
Cindy Pittens: “Nu, când am terminat școala de teatru, am crezut că nu voi mai face niciodată teatru.”
DS: Pot să întreb de ce?
Cindy Pittens: “Nu eram pregătită pentru școala de teatru de la bun început. Studenții erau încurajați să facă teatru din ceea ce au mai profund, din durerea pe care o simțim ca ființe umane și era ceva prea vulnerabil pentru mine. Așa că am renunțat la teatru de la 26 până la aproximativ 30 de ani.”
Apoi Cindy a intrat într-un grup de improvizație în care s-a “speriat teribil” și în care a rămas timp de un an și jumătate. A jucat ulterior într-o piesă de Cehov, dar a renunțat și la ea pentru că “nu era pentru mine”.
“Ulterior am intrat într-un alt grup de improvizație și acolo mi-am regăsit libertatea de a fi extrovertită în toată expresivitatea și intensitatea mea, mi s-a permis să fiu așa. Când aveam 30 și ceva de ani am început să predau improvizație, mai întâi un curs de începători pentru liceeni. Când mi s-a cerut prima dată factură, am realizat că trebuie să îmi înființez o companie.”
Cindy spune că și-a construit compania ca în improvizație: “După pasul unu vine pasul unu.”
“Atunci m-am întrebat <<Care este următorul pas evident pentru mine?>> Și am început să construiesc.”
Cindy a mers la Conferința pentru Improvizație Aplicată din Paris și și-a dat seama cât de multe aplicații poate avea improvizația. Apoi a început să predea, folosind improvizația în activități de team building și conectând dezvoltarea personală cu improvizația, ceea ce îi place foarte mult.
“Iar acum au trecut 8 ani de când am început și este jobul meu cu normă întreagă – câștig un venit sustenabil din asta.” Cindy spune că segmentul cel mai mare al afacerii sale este cel corporate, dar predă și pentru improvizatori amatori. “Din arta în sine nu se poate câștiga cu adevărat un venit.”
DS: Care este diferența între modul în care oamenii răspund în team building-urile corporate și modul în care răspund în cursurile de improvizație pentru amatori?
Cindy Pittens: “Există o mare diferență – oamenii din corporații nu cer în mod normal asta (să joace jocuri de improvizație n. red.) și sunt mai anxioși. Desigur, improvizația nu este pentru toată lumea.”
Cu toate acestea, majoritatea oamenilor [care fac improvizație în mediul corporativ] ajung să se bucure cu adevărat de ea – este atât de multă distracție, lucrurile sunt luate atât de în ușor, iar oamenii se conectează unii la alții, spune Cindy.
“Improvizația are o garanție de eșec de 100% – nu poți face improvizație fără să eșuezi, ceea ce este într-un fel un lucru eliberator. Scapi de anxietatea <<Oh, Doamne, nu știu cum să fac asta!>> și te bucuri cu adevărat de ceea ce faci în momentul respectiv.”
DS: Și oamenii nu știu asta dinainte, nu-i așa?
Cindy Pittens: “Nu, ei doar trăiesc asta în timpul atelierului. Încep să înțeleagă în timp ce fac asta. Și, desigur, pentru toată lumea există limite diferite. Dar exercițiile fac interacțiunea amuzantă și începi să vezi cum oamenii își pierd măștile, ezitarea, încep să aibă încredere în impulsurile lor și în acest fel echipa ajunge să se cunoască mult mai bine pentru că te arăți pe tine însuți. Nu ai timp să o faci corect.”
DS: Ai spus că improvizația nu este pentru toată lumea. Pentru cine este improvizația?
Cindy Pittens:
În primul rând este pentru:
“Dacă improvizezi împreună cu o altă persoană, trebuie să ai încredere în ea. De asemenea, trebuie să ai încredere în tine însuți. Trebuie să fii capabil să urmezi impulsurile, cunoștințele și abilitățile celuilalt, așa că ai nevoie să ai încredere în celălalt, trebuie să fii capabil să renunți puțin la control, dar pe de altă parte și cealaltă persoană are încredere în abilitățile tale, ceea ce te face într-un fel responsabil pentru partea ta, deci îți cere să îndrăznești să ai un impact.”
“Trebuie să fii uneori îndrăzneț sau curajos în mișcările tale, deși poate ești puțin nesigur, așa că improvizația este și pentru oamenii care vor să învețe cum să nu se oprească din interacțiune, cum să interacționeze cu o sarcină dificilă sau cu alte persoane, în ciuda faptului că au emoții sau se simt nesiguri – aceasta este practica perfectă pentru a explora aceste lucruri.”
Improvizația este instrumentul perfect pentru a scoate la iveală cine ești tu cu adevărat, spune Cindy.
DS: Și cum funcționează improvizația pentru oamenii care se tem să se arate pe ei înșiși?
Cindy Pittens: “Le-ar putea fi de ajutor. Se poate, de asemenea, să fie oameni cărora să nu le placă pentru că este prea confruntativă pentru ei. Experiența mea este că dacă sunt într-un grup în care te simți suficient de în siguranță, un facilitator este capabil să ajusteze exercițiile astfel încât și ei să poată avea aceeași experiență de deschidere. Prin urmare cred că improvizația este de fapt pentru toată lumea, dar atunci ajustezi exercițiile.”
DS: Dar cum e într-un mediu de lucru în care relațiile nu sunt bune între colegi sau cu șeful tău?
Cindy Pittens: “Cred că există multe exerciții care pot deschide conversații, pot deschide oamenii să arate puțin mai mult din ei înșiși. Dacă nu ai încredere în oameni, te retragi, nu-i așa? Te ții departe de ei. Improvizația te forțează să ai încredere în oameni pentru că în improvizație trebuie să lucrezi împreună cu alții. Dar te forțează cu o inimă mare și cu zâmbetul pe față.” Cindy continuă:
“Lucrul bun este că, dacă mai întâi nu ai încredere, dar apoi începi să faci lucruri oricum, fără încredere, ajungi să construiești încrederea.
Dacă lucrezi cu o echipă în care oamenii nu au încredere unul în celălalt, poți lucra pe încredere, pe abilități, într-un mod ușor și vesel, astfel încât să fie distractiv oricum, și în acest mod amuzant poți sublinia mici abilități – cum să comunici mai bine, cum să renunți uneori la control, și exact în acel spațiu se construiește încrederea.”
Cindy a făcut parte dintr-o rezidență culturală de două luni la Improteca, unde a creat mai multe spectacole alături de colegii săi de rezidență Michalis Panagiotakis (Grecia) și Matilda Lindström (Finlanda), precum și alături de câțiva dintre cei mai buni improvizatori români.
Spectacolul de improvizație care a reprezentat încununarea eforturilor sale de-a lungul rezidenței s-a numit Mad World și a avut un succes răsunător. Cindy plănuiește de asemenea să joace și pe viitor un alt spectacol pe care l-a creat și jucat la Improteca alături de Andrei Bratu și Michalis Panagiotakis, numit The Jukebox, și să aplice cu el la festivaluri internaționale.
Urmăriți website-ul nostru și pagina de Facebook Improteca pentru a vedea când apare ultima parte din interviul cu Cindy, în care vorbește despre ceea ce e important pentru ea într-un spectacol de improvizație, dar și despre ce nu îi place la improvizație.
Mai jos găsiți link cu prima parte din interviul lui Cindy.
Copyright © 2022 IMPROTECA. All rights reserved. Powered by TECHTONIKA MEDIA