Improteca vă aduce un nou interviu, cu Oana Orjanu, una dintre cele mai active improvizatoare din comunitatea noastră, care ne-a povestit în stilul ei candid și spumos despre parcursul ei ca improvizatoare, despre cum este să prezinte The Menagerie și Improv Jam-ul la Improteca, despre ce îi trebuie unui improvizator pentru a fi bun, dar și despre câțiva dintre improvizatorii ei preferați. 

Daniela Stoican: Ce-ți place la improvizație?

Oana Orjanu: “Îmi place improvizația cu totul. Eu m-am apucat de improvizație pentru că aveam mari probleme la vorbit în public în sensul că mă bufnea râsul așa din nimic. Și am avut problema asta când mi-am prezentat licența.” 

Atunci Oana s-a hotărât să facă niște cursuri de teatru, pentru că cele de public speaking i se păreau prea rigide. 

“Și de fapt am descoperit că mă băgasem la un curs de improvizație și nu știam, pentru că se numea Teatru fără Frontiere.”

Teatrul fără Frontiere a fost o companie de teatru independent care preda cursuri de teatru de improvizație, fondată de Mihaela Sîrbu. 

Oana spune că i s-a părut foarte interesant ce a descoperit acolo pentru că ea nu e “cu replicile” și nu ar fi vrut oricum să facă o piesă de teatru. 

“Îmi și amintesc cum a fost la început – am făcut oglindirea partenerului și mi s-a părut foarte deep așa. Privit în ochi, cunoscut oamenii, fii aici, acum!”

Ea povestește că apoi a început să-i placă și mai mult. Unul din lucrurile care îi plac la improvizație e faptul că te poți pune în situații și poți să joci personaje în feluri în care tu nu ești, îți permite să fii în multe feluri și să zici <<E în regulă, ăsta e personajul meu>>.

“Eu eram și foarte închipuită când eram mică. Pe la 4 ani eram convinsă că o să fiu actriță de telenovele și exersam leșinatul prin casă. Cădeam așa random, pe marginea unei canapele.”

Când a ajuns la impro, Oana a zis asta e! “Asta e ce mi-am dorit, mă prostesc cum vreau eu, sunt ce nu sunt în viața reală.”

DS: Ce personaje îți place să joci cel mai mult? 

Oana Orjanu: “O întrebare foarte bună. Îmi place mult să joc – eu îi numesc “prostuți cu suflet de aur” Joc foarte multe personaje un pic tălâmbe, dar care au cele mai bune intenții și care încearcă să ajute, dar cumva o dau în bară.”

DS: Plus președintele!

“Da, președintele, dar e un președinte de care te miri cum a ajuns acolo – președintele incompetent… mai am băiatul de cartier, care este o mare plăcere pentru mine să-l joc. Se și potrivește cu statura mea că eu stau cocoșată.”

Oana spune că îi e foarte ușor să joace personaje pe statut mic și mai greu pe statut mare. “Când joc personaje cu statut mare am tendința să fac personaje suprem dictatoriale.”

DS: Cum ai ajuns să prezinți Impro Jam-ul? 

Oana Orjanu: “Noi începuserăm să ne prezentăm singuri la AiciAcum (trupa Oanei n.red). Inițial a fost o perioadă când ne-a prezentat Bogdan Nechifor și cred că și Iulian (Sfircea – n.red) ne mai prezenta și apoi am zis gata, suntem trupă serioasă, hai să ne prezentăm singuri, să nu mai stăm după alții. Și a prezentat Bogdan primul spectacol, apoi l-am prezentat eu pe al doilea. Am prezentat câte două fiecare și apoi a zis Tibi, care atunci cred că era deja al 9-lea, al 10-lea jam pe care îl prezenta el, că era doar el – ne-a spus mie și lui Bogdan (Obreja -n.red), pe care ne și văzuse prezentând – Hai să vă băgați și la Jam. Și noi am zis sigur că da, cum să nu!”

Actorii Bogdan Nechifor și Iulian Sfircea i-au fost ambii profesori Oanei la Improteca. Tiberiu Anghelina este organizatorul si coordonatorul Improv Jam-ului de la Improteca. Fiecare Jam are un alt MC si de-a lungul timpului au prezentat: Oana Orjanu, Tiberiu Anghelina, Bogdan Obreja, Ingrid Bărbulescu, Dan Miron, Daria Simion sau Michalis Panagiotakis. 

DS: Ce-ți place la a prezenta Jam-ul și The Menagerie?

În ultimul timp îmi place mai mult să prezint The Menagerie fiindcă e mai relaxat. Vorbim mai mult, e cumva integrat în format faptul că publicul comentează și vorbești cu el. Și e mai relaxat, pur și simplu. 

Oana spune că îi place foarte mult să prezinte și Jam-ul, dar că atunci când vin mulți oameni la Jam îi e greu să îi țină sub control, să nu vorbească mult. 

“Sigur, eu mă iau de ei ca profesoara Isoscel întruchipată, si tot e un zumzet. Dar cumva la Jam s-a construit un pic altă reputație, adică nu e atât de relaxat ca la The Menagerie.”

La Improv Jam a fost o perioadă lungă și probabil va fi din nou după vară, în care este mereu sold out, așa că oamenii trebuie să se înscrie pe bilețele înainte de show pentru a se asigura că vor fi extrași din bol și vor apuca să joace. 

Improv Jam-ul este un eveniment periodic la Improteca, în care improvizatori de toate nivelurile, dar și spectatori curioși se întâlnesc și au ocazia să joace împreună. 

The Menagerie e un eveniment de impro experimental în care oricine poate propune jocuri inventate sau mai putin jucate, care să se joace pe scenă. 

DS: De ce ar trebui oamenii să vină la The Menagerie? 

Oana Orjanu: “Fiindcă e un format foarte mișto și acolo chiar vin jocuri noi.”

Oana explică cele două categorii de public care vin la The Menagerie și ce îi motivează să vină. 

“O dată e varianta în care ai mai mulți ani în improvizație și parcă ți s-a luat să tot vezi jocurile jucate și răsjucate. La The Menagerie vin oameni cu jocuri noi, vin cu unele chiar inventate de ei, deci chiar nu le-ai văzut altundeva și e fain, mai ales că la finalul lor îți dai și cu părerea. Adică poți să zici – Uite, la jocul ăsta parcă nu funcționează mecanismul ăsta, hai să-l încercăm și așa. Și e un fel de brainstorming cu publicul.”

A doua categorie cuprinde începătorii în improvizație sau oamenii care vin doar de curiozitate și pentru care Jam-ul poate fi un pic prea aglomerat. 

“La The Menagerie vin mai puțini oameni, asta e clar, ai mai mult timp să joci și e și pe bază de voluntariat. Cam joci chiar când vrei, când simți.”

DS: De ce ar trebui să se apuce cineva de improvizație? 

Oana Orjanu: “Pentru că e foarte fain. Comunitatea e foarte faină. Mi se pare că improvizația te ajută – de exemplu dacă ești o persoană foarte retrasă, introvertită, ți-e greu să vorbești cu oamenii, cu siguranță o să te ajute – nicio îndoială pe partea asta. Și dacă treci printr-o perioadă mai proastă te poate ajuta fiindcă pur și simplu trebuie să fii altfel când vii la impro și-ți mai ia mintea de la multe lucruri.” 

DS: Ce ai descoperit despre improvizație în decursul timpului?

“În primii ani când făceam impro îmi plăcea foarte mult, dar o vedeam ca pe ceva foarte hobby-istic, o dată pe săptămână, asta e tot, ne distrăm. Apoi am mai mers la câteva spectacole la trupe mai mari în perioada aia și la Improfest și am zis – stai că e o comunitate mult mai mare, deși e micuță per total comunitatea, dar e mai mare decât m-aș fi așteptat eu.”

Apoi Oana a venit la Improteca și a descoperit aici o comunitate foarte închegată. 

“Mi se pare că Improteca are un public stabil, care vine la anumite spectacole, urmărește Improteca și e interesat de tot ce se întâmplă pe acolo.”

Oana a ajuns la Improteca pentru că dorea să continue cursurile de impro după închiderea Teatrului fără Frontiere. Ea spune că în momentul în care ea, alături de colegii de grupă și alți improvizatori pe care i-au integrat în grupul lor și-au făcut trupa AiciAcum, a fost un mare avantaj faptul că majoritatea făceau deja cursuri la Improteca și comunitatea de aici îi cunoștea deja.

 “Puținul pe care îl mai jucaserăm noi la Teatru fără Frontiere fusese la Clubul Țăranului unde era ok, dar la Improteca e mult mai ok, că nu e restaurant sau bar sau orice altceva. Și mi se pare important cu atât mai mult cu cât ești la început să joci undeva un pic mai așezat, unde oamenii să știe că e teatru.”

DS: Ce sfaturi i-ai da unui improvizator la început de drum? 

Oana Orjanu: “ Nu încerca să fii funny, nu fi funny! Cioacele vin și pleacă. Scenele îți rămân în cap. Până la urmă toți ne jucăm, nu lua treaba asta foarte în serios. Deși e foarte faină și eu o consider o formă de artă, nu o lua în serios ca încrâncenare,” recomandă Oana. 

Ea spune că e posibil să vrei să fii cel mai bun și să nu te mai concentrezi pe cum te simți în momentul respectiv și să uiți că prima condiție e mereu să te distrezi. 

“Cred că majoritatea oamenilor care se țin de improvizație au norocul că ei se distrează din prima și n-au vocea aia din cap judgy atât de puternică.”

DS: Cum ți s-a schimbat percepția despre ce înseamnă improvizația în timp, față de ce credeai la început?

Inițial am crezut că sunt doar niște joculețe de încălzire. Lucram foarte mult pe părțile astea, pentru că Bogdan Nechifor le considera importante pentru conectarea la grup. Erau foarte utile. Inițial era ideea că ne distrăm, mai ca la grădi, ne distrăm.”

Apoi au început jocurile de short form. “Am zis ok, sunt joculețe mai complicate.”

Bogdan Nechifor este actor și trainer de improvizație, și a predat atât la Teatrul fără Frontiere, cât și în prezent la Improteca.

Ulterior Oana a descoperit și long form-ul. “Stai că poți face și povești mai serioase, mai moralizatoare, mai cu mesaj, să faci oamenii să plângă!” 

Oana spune că i s-a schimbat complet percepția după ce a descoperit long form-ul. 

“La short form inevitabil, uneori și involuntar iese ceva funny. La long form mi se pare că controlezi tu mai mult stilul de umor, că nu vine din joc. Adică poate veni de oriunde, din diverse situații.”

O altă revelație a avut-o când s-a apucat de cursuri de solo improv, în care înveți să improvizezi singur pe scenă. 

“Noi am avut o ședință la curs în care am plâns – am zis Ok, hai că nu trebuie să fie nici funny, nici nimic pe stilul ăsta.” 

Oana spune că de prima dată când a început solo improv a rămas cu ideea că ar vrea să joace într-un long form care să nu fie intenționat funny – un SF, un horror, doar pentru factorul de noutate. 

“Și pe măsură ce am făcut și am mai citit despre improvizație și m-am uitat la Whose line is it anyway? (o emisiune din Marea Britanie și SUA despre improvizație – n.red) și la diverse chestii pe youtube despre improvizație, a început să mi se pară că e mult mai diversă decât am avut eu impresia la început. E foarte bogată – poate oricine să inventeze ceva nou.”

DS: Ce crezi că trebuie să aibă un improvizator ca să fie bun?

Oana Orjanu: “Cred că trebuie să aibă un soi de disponibilitate de a fi vulnerabil, să aibă deschidere spre asta. Zic de la un anumit nivel în sus. Așa… pe mine mă distrează cam toate show-urile de improvizație la care merg.”

Dar dacă e să îi rămână în minte o scenă anume, spune că ce o impresionează e  “o deschidere la vulnerabilitate și scăpat de presiunea de a fi funny; scăpat și de frica asta de a fi penibil, care mi se pare că îi împiedică pe mulți oameni să meargă mai mult în emoție.”

Oana mai spune că e de asemenea important ca improvizator să fii dedicat și constant. Adică să-ți cauți oportunități să joci cu oameni cât mai diverși, traineri cât mai diverși, să asculți mai multe păreri. “Dar mie mi se par foarte mulți improvizatori buni și eu mă distrez la fiecare spectacol.”

DS: Cine-ți place ca improvizator? 

• Îmi place foarte mult de Micki Georgescu, care e cel mai comun răspuns. Mi se pare că are o ingeniozitate și o rapiditate în creier, nu știu. Dar e super, îmi place la ea că mereu se vede că îi place să improvizeze.

• Îmi place de Andrei Bratu – noi facem solo cu Andrei și făcând cu el solo, mi-am dat seama că e singurul trainer cu care cred că am putea face, cel puțin eu aș putea face solo, că el are o aplecare spre a fi vulnerabil și te și face pe tine să fii confortabil să fii așa. Și l-am văzut în mai multe ipostaze fiind vulnerabil în scene. 

• Dan Miron – el mi se pare că e un improvizator care a scăpat de simțul ridicolului, ceea ce e amazing și foarte bine. Și la fel are ingeniozitate și are și chestii tehnice pe care eu le admir, gen să faci rap bine, să cânți, dar astea țin și de complexele mele că eu nu pot să fac asta. 

•  Iulian Sfircea – nu se grăbește, își susține partenerul și mai ales, e super virtuoso la muzical

• Doina Antohi – foarte expresivă, foarte atentă la scene, nu-i scapă nimic.

• Ștefan Huluba – exprimă emoții în toate gamele posibile, și mai ales când intră în gramelot, are o nebunie a lui. 

• Emanuel Bighe – foarte foarte foarte mișto – la el cred că e nativ, că din ce am înțeles nici nu face de foarte mult timp, bine, e actor la bază, dar e amazing. Scoate totul din orice, nicio frică.

• Cindy Pittens – amazing – și pe zona asta de emoții și sensibilitate – ea intră într-o cameră și mi se pare că are abilitatea să ia pulsul fiecărei persoane instant și știe cum să se raporteze la asta și se vede și în scene. 

Cindy Pittens este o improvizatoare olandeză care a creat mai multe spectacole la Improteca pe parcursul a două luni, ca parte a unei rezidențe culturale. Dacă vreți să aflați mai multe despre ea, găsi un interviu în trei părți cu ea pe site-ul Improteca. 

Oana Orjanu este programatoare, are 30 de ani și face improvizație de 6 ani. Ea este co-creatoarea, alături de Tiberiu Anghelina și și prezentatoarea show-ului experimental de improvizație The Menagerie, în care oricine poate inventa și propune un joc pentru a fi jucat pe scenă. De asemenea Oana prezintă în mod recurent evenimentul Improv Jam de la Improteca, devenit deja un clasic, în care improvizatori de niveluri diferite joacă împreună, spectacol la care poate participa oricine din public, dacă s-a trecut pe bilețel. 

Oana face parte din trupa de improvizație AiciAcum, alături de Sonia Neagoe, Andra Simionov, Bogdan Obreja, Andreea Oancea și Marius Radu.

Mulțumim tuturor spectatorilor și improvizatorilor care vin de fiecare dată la spectacole și ne susțin! Urmăriți paginile de social media Improteca și site-ul nostru pentru a afla despre spectacolele și cursurile noastre!