SPECTACOLE

Actrița Alina Șerban: Aș vrea să mă întorc la improvizație, e pe to do list-ul meu

Improteca

București, pe Comanita nr.9

Care e legătura dintre actrița Alina Șerban și improvizație? Ei bine, ea a făcut parte din prima trupă de improvizație de long-form din România în urmă cu 15 ani, alături de Andrei Bratu, fondatorul Improteca. Alina spune în interviul acordat pentru Improteca: “Mi-aș dori să mă întorc la improvizație, e pe to do list-ul meu de multă vreme”.

 

Ea mai spune “I love impro! Mă bucur că există!” și adaugă “Nu mai spun despre cum m-a ajutat improvizația în viața mea, în toate situațiile, în toate mediile în care sunt pusă. Uite, chiar și acuma, când n-a mers tehnic, normal că ne-am descurcat!” Alina se referă la lansarea proiectului ei video “Acasă e Sectorul 6 la Universitatea Politehnică, unde au fost niște mici probleme tehnice despre care Alina nu s-a temut să vorbească și apoi să le lase în urmă, ca la… impro. În a doua jumătate a interviului, aflați mai multe despre experiența Alinei cu improvizația. 

 

Dar până acolo, Alina Șerban, actriță, regizoare și activistă romă, a lansat de curând prin asociația ei Untold Stories câteva proiecte video care spun povești reale la care în mod normal nu avem acces – povești de succes ale unor tineri instituționalizați, scrisori ale unor persoane aflate în închisoare, ilustrate prin desene ale unor copii din centrele de plasament, sau povești de viață ale unor oameni care locuiesc în cartier cu noi, și pe lângă care trecem în fiecare zi, dar a căror poveste de viață nu o aflăm niciodată. 

 

Alina, care a ajuns de la a trăi într-o casă de chirpici în copilărie și mai târziu într-un centru de plasament, la a câștiga mai multe premii pentru cea mai bună actriță în Germania și la a fi prima regizoare romă cu o piesă în repertoriul permanent al Teatrului Național din București, spune că prin poveștile pe care le împărtășește cu lumea își propune să aducă vindecare. 

 

Daniela Stoican: Aș vrea să te întreb ce-ți propui tu ca efect cu aceste filmulețe pe care le-ai lansat și cu proiectele tale în general?

 

Alina Șerban: Să aduc vindecare mie în primul rând, aș fi ipocrită să zic că nu contează pentru mine. Plec de la mine. Să aduc un suflu de empatie, solidaritate, ceva reconciliere. 

 

DS: Și ai simțit această vindecare?

 

Alina Șerban: Încă lucrez la ea. Sunt “work in progress” și cred că așa voi fi toată viața. Sigur că unele lucruri le simt mai puțin acerbe decât le simțeam în alți ani, dar încă lucrez la mine. 

 

DS: Ce te-a ajutat să mergi mai departe când ți-a fost cel mai greu?

 

Alina Șerban: Păi e o combinație între ce înseamnă putere interioară, cât și oamenii de pe lângă mine, care se regăsesc și ei. Oamenii de fapt te ajută pentru că și ei știu cum e să doară.

 

DS: Ai știut să ceri ajutorul.

 

Alina Șerban: Da, am cerut ajutorul și am fost norocoasă că pe drumul meu n-a fost numai întuneric, a fost și lumină. Și m-am ținut de lumina aia. 

 

DS: Tu ce i-ai spune versiunii tale mai tinere? 

 

Alina Șerban: I-aș spune că e frumoasă. Că sigur că ea nu se simte, dar i-aș spune că e frumoasă, că e deșteaptă, că a fi romă nu înseamnă nimic rău în niciun caz, că e capabilă de foarte multe lucruri și i-aș fi spus să nu piardă atâta timp judecându-se aiurea și purtându-și tot timpul povara asta a rușinii nenecesare – rușinea de a fi săracă, de a fi romă – lucru pentru care de fapt nu ești de vină. 

 

DS: Dar crezi că a fost nevoie de acest proces și să simți chestia asta multă vreme?

 

Alina Șerban: Nu, nu cred că bullying-ul e necesar sau sărăcia e necesară. Sigur că experiențele prin care am trecut m-au făcut artistul și omul de astăzi. Normal că mi-au dat dimensiuni, nuanțe, interese pe care le am ca artist pe care poate nu le-aș fi avut dacă nu aș fi trăit ce am trăit. 

 

DS: Nu mă refer la experiențe în sine, ci la lungimea procesului. Crezi că a fost nevoie de timp pentru a ajunge unde ești acum?

 

Alina Șerban: O, da. A fost nevoie de timp. Sigur, noi când suntem în durere, vrem să sărim această etapă, dar din păcate e necesară. Să simți, să treci prin multe etape ale durerii, pentru ca apoi să mergi mai departe, să-ți iei învățămintele.

 

DS: Să vorbim despre ceva mai plăcut?

 

Alina Șerban: Cum dorești.

 

DS: Legat de improvizație, ce te-a atras la ea?

 

Alina Șerban: 

 

  • Mi-a plăcut, e ca un drog improvizația. Ai toate celulele trezite. Trebuie să performezi, chiar trebuie să performezi acolo, nu poți să fii pe pilot automat. Și e efectiv o stare de performance. Am iubit improvizația.

 

  • Recunosc că la un moment dat, când începusem să devin mai conștientă de identitatea mea ca romă, îmi era frică de ce puteau alții să improvizeze, și anume chestii rasiste, glume misogine. Aici la un moment dat mi-a fost teamă de cum se dezvoltă lucrurile pe lângă mine. Și recunosc că aia e o parte pe care nu știu dacă o plac foarte tare. 

 

  • Dar da, comunitatea de improvizație e mai mișto decât cea de la stand up, cu siguranță. 

 

  • Mi-ar plăcea să mă întorc la impro, e pe “to do list-ul” meu de mult. Cu Andrei (Bratu – n.red) am început la Trupa Nouă. El m-a invitat, el m-a adus în lumea improvizației și îi sunt veșnic recunoscătoare. Cu Andrei am început și primul meu proiect anti-rasist – se numea Proverbe însuflețite. În 2009 noi asta făceam. 

 

DS: Ați fost în prima trupă de improvizație de long form din România?

 

Alina Șerban: Da, exact.

 

DS: Și cum era atunci improvizația?

 

Alina Șerban: 

 

  • Era ceva foarte nou. Oamenii nu ne credeau că e creat totul pe loc, asta fiind un mare compliment, desigur. Sincer mamei mele îi plăcea mult mai mult de mine când făceam improvizație decât ce fac acuma pentru că e mult mai vulnerabil pentru ea să-i spun poveștile. Ea mă plăcea în comedie, și eu mă plăceam pe mine și vreau să mă întorc. Este încă în mine latura asta și când se poate iese și în ce fac eu. 

 

  • Și nu mai spun despre cum m-a ajutat improvizația în viața mea, în toate situațiile în care sunt pusă, mediile în care sunt pusă. Uite, chiar și acuma, când n-a mers tehnic, normal că ne-am descurcat. Dar I love impro, e super mișto. Mă bucur că există. 

 

DS: L-am întrebat pe Andrei de tine legat de impro și mi-a spus că tu nu mai ești în zona asta.

 

Alina Șerban: Într-adevăr, din lipsă de timp. Am făcut o chestie cu Andrei în pandemie. 

Eram emoționată pentru că mă simt neantrenată, recunosc. La impro trebuie să te antrenezi, dar mă entuziasmez mult doar când vorbesc despre asta. I love it. A fost o bucurie pentru mine să mă joc din nou. 

 

(Alina a fost invitata lui Andrei Bratu la Live Night Improteca, o emisiune cu scene de improvizație și conversație live realizată în pandemie, care se găsește pe canalul de Youtube Improteca – n. red.) 

 

Mai multe despre proiectele actuale ale Alinei Șerban

 

Pe 16 octombrie, la ora 19, la Teatrul Masca, și pe 17 octombrie, la ora 19, la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA  București, Alina Șerban, prima regizoare romă de teatru și film din România și președinta Asociației Untold Stories a prezentat în fața publicului o serie de premiere video ce reflectă poveștile unor comunități vulnerabile.

Aceste evenimente fac parte din proiectul “Acasă e Sectorul 6”, cofinanțat de către Primăria Sectorului 6 în cadrul Programului „CULTURA” 2024. Proiectul este realizat în parteneriat cu Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București.

Trei producții video au fost prezentate în premieră:

„Toamna asta” – Un video jurnal social care aduce în prim-plan locuitorii sectorului 6 și poveștile lor autentice, ca parte a proiectului „Eu sunt Sectorul 6”. Acest proiect este cofinanțat de Primăria Sectorului 6, prin Programul „CULTURA” 2024 și produs de Connection Production, fiind filmat și editat de Alberto Costache. 

„Momentul meu” – Un art-video animat ce îmbină tehnica de documentar și animația 2D. Rezultatul unor ateliere de storytelling cu copii din centrele de plasament Casa Iosif și Centrul Marcellin, acest video este o expresie a creativității copiilor, care au ilustrat prin desenele lor povestea unui tânăr instituționalizat. Proiectul cultural „Momentul meu”, creat de Asociația Untold Stories şi cofinanţat de Primăria Capitalei, prin ARCUB, în cadrul Programului „Bucureşti 565. Conexiuni urbane” 2024. Concept și regie Alina Șerban, animație: Cristina Baciu și montaj Oana Băilă. 

„UMAN” – O serie de patru art video-uri concepute pe baza unor scrisori primite de la persoane aflate în detenție. Proiectul cultural UMAN, co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional”. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Proiectul este realizat în colaborare cu Administrația Națională a Penitenciarelor, a adus ateliere de storytelling și proiecții de filme pentru peste 2000 de deținuți. Animatie 2D – Cristina Baciu, concept și regie Alina Șerban.

Cele trei producții video au fost lansate și online și pot fi văzute pe profilul de Facebook al Alinei Șerban.

În cadrul proiectului “Acasă e Sectorul 6”, cofinanțat de către Primăria Sectorului 6, vor avea loc încă două evenimente, cu proiecții speciale ale peliculei multipremiate “Gipsy Queen”: 

– pe 30 octombrie, ora 19, la Teatrul Masca

– pe 5 noiembrie, ora 19, la POLITEHNICA București, sala Radu Voinea

Cine este Alina Șerban

Alina Șerban este o actriță, dramaturg, scenaristă și prima regizoare romă de teatru și film din România, precum și președinta Asociației non-profit Untold Stories. Este de patru ori câștigătoare a premiului „Cea mai bună actriță” în Germania pentru rolul Ali din „Gipsy Queen” și prima artistă romă care a primit Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler, Categoria D, pentru performanțe artistice, din partea Președintelui României.

De 15 ani, Alina Șerban folosește teatrul și filmul ca instrumente pentru a combate discriminarea, pentru a promova egalitatea de gen și drepturile minorităților și pentru a lupta împotriva violenței asupra femeilor.

Asociația Untold Stories este o organizație non-profit care are ca scop combaterea discriminării prin proiecte artistice menite să contribuie la crearea unei societăți diverse, pluralistice și tolerante. Misiunea Asociației este de a oferi o platformă pentru poveștile nespuse ale grupurilor sociale marginalizate, în special cele ale comunității rome, sensibilizând publicul față de cultura, istoria și experiențele acestora.