Tăcerea este o reacție puternică ce uneori poate să îți umple sufletul. Așa a fost la una dintre reprezentațiile spectacolului ‘Suflet de Copil’,  ce se va juca din nou la Improteca pe 15 decembrie. Colega noastră Alexandra Pribeagu a vorbit la Radio România Internațional, printre altele, despre această reacție a publicului, dar și pe larg despre parcursul ei ca artist. Din interviul de mai jos veți ajunge să cunoașteți și bucățele din personalitatea și sufletul ei, ceea ce se poate întâmpla și dacă veniți să îi vedeți spectacolul la Improteca, sau la orice spectacol la care o prindeți, căci e un om cald, deschis, cu suflet mare, gata mereu să ofere o îmbrățișare, dar și să le primească. 

Dar până să o cunoașteți în realitate, vă invităm să citiți transcrierea în română a interviului oferit de Alexandra pentru emisiunea în limba engleză ‘Happening in Romania’ de la RRI, pe care o puteți asculta pe site-ul postului de radio.

Radio România Internațional – Secția Engleză – Happening in Romania (Lăcrămioara Simion)

Portretul tinerei actrițe Alexandra Pribeagu

LS: Astăzi o să vă aduc în atenție portretul tinerei actrițe Alexandra Pribeagu. Vom explora nu doar cariera ei, ci și viziunea, inspirația și experiențele personale.

Spectacolul ei creat în 2023 ‘Suflet de copil’, găzduit de teatrul Improteca, a câștigat premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Festivalului Monodramei Independente de la Brașov. În acest spectacol, Alexandra Pribeagu, creatoare si protagonistă, iși spune povestea fricilor sale prin frânturile de amintiri din copilărie cu ajutorul tehnicilor teatrului de animație și în mod special cu ajutorul păpușii Moțata. Spectacolul ‘Suflet de copil’ a fost de asemenea prezentat la Timișoara la festivalul internațional Sunlight Theater – Performative Dialogues II pe 22 octombrie 2024. 

LS: Haideți să aflăm cine este Alexandra Pribeagu.

AP: “Alexandra Pribeagu e o om înainte de toate. E un om care plânge, e un om care râde, e un om care are căutări, un om ce-și pune întrebări, nu are întotdeauna răspuns la toate, dar e un om care simte, un om care iubește, e un om care din când în când se înfurie, care protestează în fața nedreptăților, își caută un rost și un sens, e un om.”

LS: Spectacolul ‘Suflet de copil’ este plin de emoție, de sensibilitate. Am întrebat-o pe Alexandra în ce gen ar încadra spectacolul și în ce fel este diferit de o piesă de teatru clasic. 

AP: “Pentru mine teatrul nu are gen, pentru mine teatrul e de calitate sau de duzină, iar legat de ‘Suflet de copil’, e un spectacol de teatru de animație. Spun că e un spectacol de teatru de animație pentru că eu la bază sunt actor-păpușar și am tot felul de obiecte care se metamorfozează. Teatrul de animație din punctul meu de vedere nu este doar pentru copii, este și pentru adulți, și cred că are puterea de a deschide uși pe care uneori, în momentul în care ești adult, le închizi. Cred că teatrul în sine e puternic și educă, iar teatrul are această putere magică de a vindeca și de a deschide uși. Teatrul de animație cred că are mai multă candoare, inclusiv pentru că are mai multe posibilități de exprimare, pe care teatrul clasic nu le are. Asta pentru că ești limitat tu ca actor de corpul tău omenesc. În schimb, o păpușă poate să zboare, poate să se transforme, poate să facă lucruri pe care tu nu le poți reda fizic, și atunci teatrul de animație cred că are puterea de a-ți pune în scenă, de a-ți reda anumite metafore, pe care nu ai avea posibilitatea să le spui altfel.”

LS: Am intrebat-o pe actrița Alexandra Pribeagu cum s-a născut spectacolul și ce a inspirat-o?

AP: “Spectacolul a apărut din necesitatea de a-mi răspunde la niște întrebări, niște căutări. Cred că și spectatorii mei au întrebări, iar prin teatru, prin povești, acceptăm mai ușor propriul drum. Cum am zis, teatrul are o putere magică, o putere de a vindeca, de-a mângâia, de a îmbrățișa, de-a ne pune față în față cu noi, și de a ne face să reflectăm în funcție de nevoile noastre, iar spectacolul ‘Suflet de copil’ e un răspuns la căutările mele. Este spectacolul meu de disertație. În momentul în care am terminat licența, am zis <<Eu ce fac mai departe cu viața mea, încotro o apuc?>>. Și mi-am dat seama că îmi place foarte tare zona asta de păpuși, de teatru de animație, animarea obiectelor, teatrul de umbre, tot ce înseamnă în ansamblul lui teatrul de animație, și mi-am zis <<Chiar că acolo e sufletul meu!>>  Dar, pentru că suntem mulți, am nevoie să mai fac ceva în viață, să mai învăț ceva. Și am stat o vară întreagă să mă gândesc unde mă duc, mă duc la pedagogie teatrală, unde îmi dezvolt niște skilluri pe partea asta de predat, de dat mai departe, sau mă duc acolo unde e sufletul meu. Și pentru că nu am putut să aleg, am mers cu amândouă. Așa că am terminat și pedagogie teatrală și teatru de animație, iar spectacolul ‘Suflet de copil’ este practic semnat de mine, pentru că reprezintă lucrarea mea de disertație.”

LS: În continuare am rugat-o pe Alexandra Pribeagu să ne spună povestea păpușii Moțata, de unde a apărut numele ei.

AP: “Moțata e …pentru că eu sunt Moțata. Moțata reprezintă copilul meu interior, iar atunci când eram mică, așa m-a alintat pe mine bunicul, Moțata. Pentru că noi aveam oi. Eu până la 7 ani am locuit într-un vârf de deal, în spatele casei am avut pădure, după islaz. Pentru că aveam oi și ne duceam să luăm brânză, era o parte din brânză asta care era mai bună. Și bunicul făcea un bulz. Și bulzul care avea brânză mai bună, cel care era al meu, avea moț, ca să știe să nu le încurce cu celelalte. Și de acolo vine de fapt moțata și am rămas moțata bunicului.”

LS: Am fost de asemenea curioasă să aflu ce tehnici și instrumente ai folosit în piesă.

AP: ”Nu simt neapărat că am folosit tehnici. Cred că am lăsat creativitatea să văd unde mă duce. Mi-am dorit să plec de la ideea asta de origini, de pământ, apă, foc, și atunci am plecat de la niște elemente. La începutul piesei mă joc cu lutul pentru că am zis ok, la început e creația. E cu apă, cu foc, cu zbateri, cu furie, cu pasiune. Am știut cumva din start ce elemente vreau să folosesc și mi-am dorit să fie cât mai bine pus în valoare suflețelul ăsta de copil, care și el se caută până ajunge la un răspuns. Nu știu neapărat dacă se împrietenește cu el și dacă acceptă întru totul răspunsul, dar e important că ajunge la el. Am folosit teatru de umbre, am folosit animație de obiect, am o păpușică de-a dreptul aparte, care e brevetată de răposatul domn Vladimir Zaharov, Este brevetată ca sistem, dar construită este de un învățăcel al dumnealui. Dumnealui ținea masterclass-uri de construcție. În momentul de față mai există câțiva oameni care au fost la aceste masterclass-uri și au învățat de la dumnealui să preia sistemul.”

LS: O altă întrebare pe care i-am adresat-o Alexandrei Pribeagu este despre relația ei cu publicul în timpul spectacolului.

AP: “Publicul mi-e partener. Cred că indiferent de spectacol, e important să-ți fie partener. Pentru că fără public, eu nu am ce să caut acolo. Simt publicul, n-aș ști să vă spun cum îl simt. Pur și simplu îl simt. Și e un schimb de energie în care publicul îmi dă și eu îi dau. Și în care construim împreună. De asta un spectacol e diferit de alt spectacol, chiar dacă e același spectacol. Pentru că publicul e diferit, simte diferit, poate uneori reacționează la lucruri la care altă dată nu au reacționat. Și atunci e diferit și pentru mine. Și cred că e important să fiu prezentă, să fiu vie, că până la urmă despre asta e teatrul. Despre a fi aici și acum.”

LS: De asemenea am mai întrebat-o pe Alexandra Pribeagu dacă își amintește o reacție specială, inedită, din public la vreun spectacol.

AP: “Cred că cea mai frumoasă reacție am avut-o tot la ‘Suflet de copil’. Am avut un spectacol la care am avut puțini oameni în sală, dar în momentul de final, pur și simplu, povestea probabil că a modificat lucruri în ei încât s-a lăsat liniște și n-au putut să aplaude. Și s-a terminat spectacolul cu un moment bun de liniște în care nimeni nu respira, nimeni nu se mișca. Pur și simplu, fiecare își trecea prin filtrul lui ce a văzut, ce s-a întâmplat, ce s-a trăit timp de o oră pe scenă, în sală. Și a făcut momentul ăla de tăcere mai mult decât toate aplauzele din lume. La aceeași piesă, au venit la final unii spectatori să mă îmbrățișeze. Iar eu mă bucur foarte tare de îmbrățișările oamenilor. Uneori vin și îmi spun inclusiv povești din viețile lor și îmi zic, uite, chiar am rezonat cu asta, pentru mine a contat foarte tare, trec prin asta, și mie mi se întâmplă asta și îți mulțumesc mult, e de-a dreptul terapeutic, pot să te îmbrățișez? Au fost momente în care chiar Moțata a primit îmbrățișări și flori.”

LS: La finalul conversației mele cu Alexandra Pribeagu am întrebat-o cum a ajuns la teatrul independent Improteca și dacă a încercat și improvizație.

AP: “Nu mai făcusem improvizație niciodată. M-am dus la un casting pentru improvizație de formă lungă, m-am bucurat atât de tare când l-am luat pentru că a fost după un eșec. A fost minunat pentru că mie, cu acest casting, mi s-au deschis uși. Improvizația m-a ajutat să-mi câștig o relaxare pe care nu o aveam înainte” a  spus Alexandra Pribeagu la finalul emisiunii ‘Happening in Romania” de la Radio România Internațional. 

Background-ul Alexandrei pe scurt:

Alexandra Pribeagu este actriță și pedagog teatral, absolventă a Facultății de Teatru, departamentul “Artele Spectacolului – Păpuși-Marionete” și a programelor de masterat “Pedagogie Teatrală și Teatru de Animație”. Ea colaborează cu teatre independente și de stat din București, atât în domeniul teatrului dramatic, cât și al teatrului de improvizație și al teatrului de păpuși.

La Improteca joacă în spectacole atât pentru micii spectatori, cât și pentru cei mai mari și predă cursuri de teatru pentru adulți și de teatru și improvizație pentru adolescenți și copii.

Are o experiență vastă în lucrul cu tinerii, de-a lungul timpului făcând animație pentru copii, predând atât în cadrul facultății la UNATC Junior, cât și prin țară în cadrul Caravanei UNATC. A fost trainer în tabere de teatru și a predat și în grădinițe. A ținut cursuri, atât de teatru clasic cât și de teatru de improvizație pentru adolescenți și cursuri de formare pentru cadre didactice.

Este o fire energică, zâmbitoare, un om care iubește jocul și care consideră că omul este un întreg doar când își dă voie să se joace.

Vă așteptăm cu drag la următorul spectacol al Alexandrei cu ‘Suflet de copil’ la Improteca pe 15 decembrie. 

https://bilete.improteca.ro/bilete-suflet-de-copil-104295/